„Mărul“ care cade: pentru Apple, taxele sunt așa și pe dincolo

Când Apple face ceva, este subiect global și nu doar pe zona tech. A devenit un fel de Dumnezeu în care crezi ori nu, pe care îl iubești sau urăști și de la care iei bani și îi dai înapoi bani. Așa și cu „mărunțișul“ dat și nedat pe taxe.

Apple a avut un moment în urmă cu aproape un an când ar fi putut cumpăra o țară și tot i-ar mai fi rămas bani de dezvoltarea unui nou iTelefon. A creat, totuși, un smartphone, care, indirect, a schimbat lumea, dar nu poți să fii atât de mare și atât de puțin vizibil cu latura ta negativă. Finalul verii a venit cu o veste mare: Apple are de plătit aproape 13 miliarde de euro pentru taxe pe care le-a evitat timp de 12 ani. Tu ce ai făcut cu taxele în 12 ani?

Tu câștigi, țara câștigă

Întâi, e motiv de indignare: „hoții“ de la Apple au furat de la popor. Nu este prima companie care o face, dar când i-a mers atât de bine în toți acești ani, e păcat să nu se îngrijească și de statul care o găzduiește ca să poată spune că are și sediu în Europa. Irlanda, să ne înțelegem, nu are neapărat o problemă cu Apple, ci Uniunea Europeană are. Ba chiar Irlanda ar vrea ca nimeni să nu se bage peste înțelegerile ei, dar nu se prea poate.

UE, pe de altă parte, are polițe de plătit și legi de aplicat. De aici înainte susțin că evitarea taxelor nu este justificată, dar este de înțeles în cazul anumitor companii. Totuși, în orice țară, e vorba de bani și de putere. Apple este, de fapt, SUA, cu reguli, diplomați și președinți care, uneori, deranjează UE. UE, la rândul său, este un conglomerat de state în care, de bine sau de rău, companiile au niște beneficii când reușesc să se instaleze într-una dintre țări. Altfel tranzitezi granițe când ai un sediu în UE, chiar dacă acel sediu este într-o țară care îți permite să plătești la fel de multe taxe cât ai da pe un burger cu caviar, când tu produci miliarde anual.

Dacă ești european și crezi că Apple „fură“ din curtea ta, nu-i deloc așa. „Fură“ și din curtea natală cu la fel de multă seriozitate și determinare. Să fim serioși, e vorba de o groază de bani pe care statul îi vrea și tu, companie fiind, nu i-ai plăti. De aceea avem legi care privesc structurile economice, deoarece nimeni niciodată n-o să vrea să plătească taxe, când produce bani. Dacă tot ai bani, vrei și mai mulți (ține minte că Apple putea să cumpere o țară și nici Facebook nu-i prea departe).

Poate te-a scârbit și pe tine campania ANAF în care îți spune că România funcționează cu taxele tale. Ca și cum nu ai ști că pe centură stai câteva ore ca să mergi câțiva kilometri, că autostrăzile sunt doar două, restul niște căpătâie care pornesc de aici și se opresc mai încolo sau că Centrul Vechi din Capitală este ca un decor de film absurd. Și da, firesc așa e: un jucător privat folosește forța de muncă, spațiul, facilitățile statului și plătește niște taxe ca acel stat să prospere și, per total, să fie bine tuturor. Elementar, nu?

Minus corupție, amânare, contracte supraumflate, prietenii, licitații cu câștigători deja știuți, proiecte începute, refăcute, abandonate. La o scară mai mică sau mai mare, este o situație a fiecărei țări, dar asta nu anulează fraza ANAF: țara funcționează cu taxe. De aceea chiar și giganții care produc miliarde tot trebuie să dea sute de milioane în taxe și nu să-și dilueze veniturile prin companii mici și mijlocii din microstate.

Mai nou, tot ANAF, vrea să verifice Google și Facebook la taxe. Acestea au sedii tot în Irlanda. Este un demers pe care îl susțin și, cumulat cu cazul Apple, este o mișcare în Europa care încearcă să lovească SUA acolo unde ar afecta-o: în privații săi. Cum, nu știați? Pe 18 septembrie, se împlinește anul de când americanii, prin Agenția pentru Protecția Mediului a Statelor Unite (EPA), au avertizat cu privire la programarea frauduloasă a motoarelor diesel. Și da, cine trebuia să știe știa de probleme. Acum, UE caută, totodată, o consolidare a forțelor proprii, după ce Marea Britanie a decis să Brexit.

Ceea ce face Apple nu sunt doar bani

Cu o oarecare obrăznicie, Tim Cook și-a asumat un text în care spune frumos despre cum nu au încercat să fure statul, că și-au făcut treaba și, până la urmă, în Irlanda Apple a creat 6.000 de locuri de muncă. Și în al treilea paragraf este marele postament pe care se cațără compania: locuri de muncă. Altfel spus, „v-am angajat cetățenii, le-am pus o unealtă în mână și o pâine pe masă și acum voi vreți, cu taxele astea, să ne f…..!?!“. Poate îți pare obrăznicie, dar cumva are dreptate.

Fără a fi motiv de scăpare de taxe, fără a fi priviți ca niște zei, cei care au creat companiile astea americane (și nu numai, dar aici e subiectul acum) au creat direct o mână de locuri de muncă și indirect milioane.

Știi ce-i Google? Un motor de căutare, care a devenit în aproape două decenii o corporație multidiversificată cu circa 61.000 de angajați. Totuși, prin uneltele sale dă milioane de locuri de muncă în lume pe domenii ca: SEO (search engine optimization), promovare pe Google, agenții de publicitate, creatori de conținut video (YouTube), creatori de aplicații (Android) și producători de telefoane (tot pentru Android). Android este o mină de aur în sine, iar fără o investiție a Google ar fi rămas un Linux care șchiopătă.

Știi ce-i Facebook? O rețea socială cu mâțe, colegi din liceu și fete pe care le placi. Dar este și locul direct de muncă pentru 14.500 de oameni și indirect pentru social media managers, creatori de conținut vizual, agenții de publicitate și spațiu de promovare pentru companii.

În fine, știi ce-i Apple? O companie producătoare de hardware și software cu peste 115.000 de angajați direct. Apoi, vin cei din magazinele construite după direcțiile Apple pentru a expune produsele sale. Apoi, sunt cei ai fabricilor din China, unde își produce dispozitivele. Mai sunt creatorii de aplicații, retailerii care comercializează produsele sale, băiatul de la un service GSM unde îți repari telefonul, ba chiar și chinezi plătiți să-i copieze produsele și sute de magazine și persoane în întreaga lume care fac bișniță cu produse Apple pe internet.

Dacă tragi linie, ajungi la un titlu trist dat de Business Insider: „Poți avea taxe sau poți avea locuri de muncă, dar nu le poți avea pe ambele“. Patetismul acesta va fi rumegat de Apple și alte companii în următorii ani. Poți, totuși, să le ai pe ambele, doar că statele nu gândesc că și indirect apar locuri de muncă, ci vor să vadă o fabrică, un magazin sau pur și simplu un sediu de companie.

Este, la o scară rezonabilă, cazul Nokia de la Jucu. Vin finlandezii cu bucurie și pleacă cu scandal și acei aproape angajați sunt supărați că o companie în cădere nu trage de o fabrică.

În fine, statele sunt sensibile la așa subiecte, că politicienii sunt sensibili la populisme și companiile la fluctuațiile de pe brusă. Cum e bine, cu taxe sau cu joburi? Cu ambele, dar cu siguranță ambele forțe, privații și statele, au discursuri gata scrise pentru situația de criză în care tocmai au intrat și în care se tot calcă pe picioare. Nu te apuca însă să plângi cu lacrimi fierbinți acolo unde ambele părți n-au decât lacrimi de crocodil peste un maldăr de bani.

Reclama asta zice ceva, dar în plan mai mare zice despre Ikea cât de mișto e să-ți vândă produse de care crezi că ai nevoie.